Începând cu anii ’90 în Oklahoma SUA, culminând cu atentatul din 2011 din Norvegia, continuând în 2020 cu atentatul din Hanau, Germania, atacurile armate de extremă dreapta sunt aproape mereu însoțite de declarații politice, scrise de atacatori, prin care încearcă să-și justifice acțiunile.

În ultimele trei decenii, atacurile teroriste de acest fel au fost realizate aproape exclusiv de “lupi singuratici”. Dar ce i-au motivat să comită aceste atrocități?

Anders Breivik

În manifestul teroristului de la Christchurch, criminalul în masă norvegian, Anders Behring Breivik (FOTO), este numit drept adevărata sursă de inspirație a criminalului. Pe 22 iulie 2011, Breivik a detonat pentru prima dată o bombă fabricata din îngrășăminte de 2.100 de kilograme în cartierul guvernului norvegian din centrul capitalei, ucigând opt persoane, înainte de a împușca și de a ucide 69 de oameni pe Utoya, o insulă mica. Alte 158 de persoane au fost rănite grav în aceste atacuri. Tintele sale, reprezentanții guvernului și membrii organizatiei de tineret a Partidului Laburist, au fost selectate pentru ca erau “trădători de tara marxiști”, care au facilitate, în mod deliberat, o „invazie musulmană” in Norvegia.

Ideea principala din manifestul  lui Breivik, care a inspirat cam toate atentatele de acest fel este că societățile occidentale sunt guvernate de elite “politically correct”, așa-numitul „marxism cultural”, care, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial au distrus sistematic valorile și tradițiile occidentale și au permis migrația masivă a musulmanilor în Europa.

Marxismul cultural se referă la o continuare a principiilor marxiste de bază, traduse din termeni economici în cei culturali. În timp ce marxismul clasic a fost menit să elimine diferențele de clasă economică, marxismul cultural a fost folosit pentru a distruge structurile familiale tradiționale, pentru a inversa rolurile bărbaților și femeilor și pentru a elimina diferențele dintre rase. Ca urmare, cultura occidentală a fost transformată dintr-una patriarhală și omogenă cultural în una matriarhala și multiculturala. Aceasta este, potrivit susținătorilor teoriei, o dezvoltare periculoasă care va duce la o societate totalitară în conformitate cu nazismul și comunismul. Dupa spusele sale, minisunea lui Breivik este de a lupta împotriva celor trei „ideologii de ură”: Nazismul, comunismul si islamul.

Breivik credea că este prea târziu pentru a inversa aceste lucruri prin mijloace democratice și, prin urmare, a solicitat o revoluție armată care legitimează terorismul și utilizarea armelor chimice, biologice și nucleare. El a elaborat o listă detaliată de acuzații împotriva marxismului cultural „ trădători ”si s-a îndreptat, în primul rând, împotriva elitelor și regimurilor occidentale și mai puțin impotriva populației musulmane.

De exemplu, el a solicitat o reformare a bisericii și a propus o versiune militantă a creștinismului, în care liderii religioși apelează din nou la cruciade.

Care este cauza pentru care acești “lupi singuratici” se radicalizează singuri, de obicei prin intermediul internetului și a undernet-ului ?

Sunt cauze multiple: Deși se invocă mereu factorul politic, respectiv opoziția față de Marxism, migrație necontrolată și globalism, sunt și alți factori declanșatori, de ordin psihiatric: abuz, sau traume in copilarie, schizofrenie, sociopatie, sau psihopatie, narcisism, etc. În unele cazuri nu s-a identificat nicio boală psihică, sau tulburare comportamentală antisocială, cum este cazul lui Breivik.

Istoria ne-a învățat că, atunci când există un curent extremist, de stânga, sau de dreapta, în mod firesc, apare un contra-curent ca opoziție la acel curent. Deci, aceste atacuri pot fi limitate doar prin păstrarea moderației în discurs, în ambele tabere politice, dar mai ales, moderație și considerație în întreprinderea acțiunilor politice. Cert este că, așa cum ISIS își propagă ideologia extremistă prin video-urile cu decapitări și discursul puternic anti-creștin, așa și extremiștii de dreapta continuă să trăiască și să-i inspire pe alții prin aceste manifeste, scrise, sau spuse. Este o cursă contratimp a îndoctrinării, de-o parte și de alta, în care oamenii nevinovați sunt victimele colaterale. În afară de viețile pierdute, aceste atentate sunt folosite de politicieni ca pârghie pentru a ataca alți politicieni, spunând că naționalismul și discursul antiglobalist duc la săvârșirea acestor atacuri. Deci, intrăm într-un cerc vicios fără sfârșit.