De 8 martie, după o intensă mediatizare, un grup de feministe extremiste au făcut o „liturghie” blasfemiatoare la Catedrala Mântuirii Neamului. Au fost prezente vreo 30 de femei care spun că luptă pentru drepturile femeilor, deși principala lor temă este să lupte împotriva bărbaților. Ceea ce nu se „pupă” cu activismul pentru drepturile omului. Redăm o doleanță a unei feministe, românce, care vorbea în franceză, pentru că așa e „cool” cu un jurnalist:

„Vrem să protestăm pentru că toată scena politică e acaparată de bărbați care blochează accesul femeilor în politică!”. Pauză. Acum puțin timp, România a avut o femeie prim-ministru, lucru salutat de progresistele și feministele din UE, dar condamnat de feministele din România pe motiv că „Viorica e o proastă”. Stați oleacă, nu știam că feminismul înseamnă lupta pentru drepturile UNOR femei, ci pentru drepturile TUTUROR femeilor. Mie, personal, nu îmi place deloc de Viorica Dăncilă, dar nu din motivul pe care îl invocă ele. Și indiferent, dacă îmi place, sau nu, de Viorica Dăncilă, tot am luat o poziție atunci când era amenințată cu bâta de peneliști pe la mitinguri și înjurată abject de hashtagisti. Pentru un adevărat activist care luptă pentru apărarea drepturilor omului, nu există culoare politică și nici criterii subiective.

Urmărind logica lor, poate și eu aș vrea, ca femeie, să protestez împotriva promovării masive a femeilor incompetente și ticăloase în magistratură. Dar nu pot face asta, pentru că aș generaliza, iar asta e periculos. Prefer să vorbesc nominal.

La miting au mai urlat și despre „dreptul la avort”, de parcă avortul ar fi unul din drepturile omului, recunoscut de tratatele internaționale. Nu este și nu are cum să fie, atât timp cât cel mai important drept este chiar dreptul la viață. În România, ai voie să avortezi, deci discuția este un nonsens. Mai degrabă, aceste așa-zise feministe, promovează ideea avortului ca metodă uzuală, pentru a reduce reproducția și nu ca ultimă soluție într-un caz dramatic (viol, făt cu probleme, sarcină periculoasă, etc).

Deci, dragi progresiste și așa-zise feministe, să mă chemați când protestați în fața arestului central pentru tratamentul inuman la care a fost supusă o femeie. Sorina Pintea se numește.

Sau în fața poliției și procuraturii din Caracal, respectiv în fața DIICOT București, pentru ce au, sau n-au, făcut în cazul Caracal. Sau în fața tuturor deontologilor și politicienilor care aplaudau abuzurile față de Sorina Pintea, dorindu-i, explicit, moartea. Ah, nu puteți, pentru că aveți teme politice și anti-religie, anti-familie? Adevărata feministă este cea care primește bani de la miliardarul-bărbat George Soros și alți masculi-donatori pentru a le explica celorlalte femei că dependența financiară de un bărbat e o formă de sclavie și „violență economică”?

Vă asigur că sunt cea mai mare apărătoare a drepturilor omului și, implicit, a femeilor. Nu apăr, în schimb, politrucii care fac rău țării, societății și femeilor, ignorând problemele reale ale lor. Poate, dacă ați lupta pentru apărarea femeilor călcate în picioare de media, de politruci, de justiție, de hashtagii voștri, ați fi avut o prezență mai mare la miting. Cu toate astea, mă bucură mult prezența scăzută, înseamnă că nu avem multe femei în țară care pun botul la impostură.

La mulți ani femeilor care luptă pentru drepturile omului, la mulți ani femeilor care au rămas femei, la mulți ani femeilor care nu discriminează bărbații, la mulți ani femeilor care sunt solidare cu femeile, indiferent de cum le cheamă și în ce situație se află. Restul, hai, marș!