Politicienii care s-au grabit sa se umileasca din nou in fata Comisiei Europene si sa isi puna cenusa in cap dupa ultimul Raport MCV, un raport care si de aceasta data ridica in slavi institutiile de forta, ar trebui sa ia lectii de la presedintele Senatului, Calin Popescu Tariceanu (foto). Liderul ALDE refuza sa se inscrire in corul de aplaudaci si chiar adopta o atitudine tot mai rar intalnita la politicienii din Romania, care au ajuns sa isi accepte statutul de „slugi”, un statut confirmat de insusi presedintele Romaniei, Klaus Iohannis. Nu dorim sa ii aducem laude nejustificate, insa trebuie sa recunoastem ca, din nou, Calin Popescu Tariceanu face nota discordanta intr-o clasa politica ce nu este deloc deranjata de faptul ca Romania este considerata o tara de rang inferior, daca nu cumva din lumea a treia.

Astfel, printr-un gest fara precedent la un asemenea nivel, Calin Popescu Tariceanu anunta ca respinge Raportul MCV si cere Guvernului sa-l returneze catre Comisia Europena pentru a fi refacut, tinandu-se cont de observatiile si criticile venite dinspre partea romana. Liderul ALDE propune declansarea unei proceduri diplomatice pentru incetarea activitatii Mecanismului de Cooperare si de Verificare si pentru ca Romania sa se bucure de acelasi tratament aplicat tuturor tarilor membre ale UE.

Tariceanu acuza ca Raportul MCV contine mai multe erori si omisiuni, iar Romaniei i se recomanda practic sa-si incalce propria Constitutie. Tariceanu arata ca Raportul are un ton paternalist care inoculeaza ideea ca autoritatile romane nu sunt capabile sa-si rezolve problemele fara „recomandarile pretioase primite de la birocratia Uniunii Europene”. De asemenea, liderul ALDE acuza ca MCV este un instrument folosit perpetuu, care ne transforma intr-o tara de rang inferior comparativ cu celelalte tari membre UE.

In ceea ce priveste omisiunile din Raportul MCV, presedintele Senatului subliniaza ca acesta nu abordeaza cea mai importanta problema care a preocupat magistratii, si anume prezenta ofiterilor acoperiti ai serviciilor printre judecatori si procurori. Totodata, Raportul MCV nu aminteste nimic nici despre scurgerile de informatii de la DNA, din diverse dosare aflate in faza de ancheta, scurgeri prin care se incalca flagrant prezumtia de nevinovatie si dreptul la imagine. Nu in ultimul rand, presedintele Senatului arata ca Raportul MCV nu face nicio referire la atitudinea inacceptabila a sefei DNA Laura Codruta Kovesi, constatata in Raportul de activitate al DNA prezentat in februarie 2015, in care sunt aduse critici nepermise judecatorilor care si-au permis sa achite definitiv inculpati trimisi in judecata de parchetul anticoruptie.

Prezentam concluziile presedintelui Senatului, Calin Popescu Tariceanu pe marginea Raportului MCV:

In calitate de copresedinte ALDE si de senator, resping Raportul si cer Guvernului sa returneze Raportul catre Comisia Europeana pentru a fi refacut, tinand cont de observatiile si criticile venite dinspre partea romana. Prezentul raport MCV contine multe erori si omisiuni, prin care Romaniei i se recomanda sa-si incalce propria Constitutie si o serie de libertati proprii democratiilor parlamentare.

Propun inceperea unei proceduri diplomatice pentru incetarea activitatii Mecanismului de Cooperare si de Verificare si pentru ca Romania sa se bucure de acelasi tratament aplicat tuturor tarilor membre ale UE.

Critici pe marginea textului Raportului

1.Ca observatie generala, Raportul are un ton paternalist care induce opiniei publice concluzia ca autoritatile romane nu sunt capabile sa-si rezolve problemele fara recomandarile pretioase primite de la birocratia Uniunii Europene: ‘MCV continua sa joace un rol important in Romania, fiind un factor determinant pentru reforma…’ Analizand retrospectiv, Rapoartele privind MCV consemneaza in fiecare an progrese inregistrate de societatea romaneasca, dar ele nu reusesc vreodata sa atinga o perfectiune ipotetica, neatinsa de nicio tara din UE, asa incat MCV devine pentru Romania un instrument folosit perpetuu, care ne transforma intr-o tara de rang inferior comparativ cu celelalte tari membre. In plus, autoritatile publice romane par sa se confrunte cu o serioasa problema de eficienta a propriilor capacitati de a-si realiza rolul constitutional si legal, de vreme ce Comisia Europeana raporteaza anual progrese, dar acestea nu sunt nicicand suficiente.

2.In Raport exista aprecieri, concluzii si recomandari care contrazic dispozitii din Constitutia Romaniei. Pentru a sustine aceasta afirmatie, iata cateva citate din Raport insotite de scurte comentarii explicative.

‘Raman frecvente criticile la adresa magistratilor exprimate de catre politicieni si in mass-media… Ar trebui luate masuri pentru a remedia tendinta continua ca magistratii sa faca obiectul unor critici personale in exercitarea functiilor lor… Autoritatile parlamentare pot avea un rol in ceea ce priveste monitorizarea comentariilor exprimate de alesii in forul legislativ’.

Aceasta critica nesocoteste dreptul la libera exprimare garantat de Constitutie. Atunci cand un parlamentar face declaratii politice sau isi exprima diferite opinii referitoare la realitati concrete, el face acest lucru in numele cetatenilor pe care ii reprezinta. Cetatenii au adesea perceptii critice la adresa magistratilor si nu se poate cere unui parlamentar sa ignore preocuparile cetatenilor.

‘Asa cum s-a recomandat anul trecut, faza actuala a reformei codurilor juridice ale Romaniei ar trebui incheiata rapid printr-un acord in Parlament privind modificarea codurilor, adoptandu-se NUMAI (s.a.) modificarile care respecta opiniile institutiilor judiciare, astfel cum au fost prezentate de guvern… Parlamentul ar trebui sa solutioneze situatia, respectand opinia autoritatilor judiciare’.

Modul imperativ de adresare contrazice art. 69 alin. (2) din Constitutie privitor la nulitatea mandatului imperativ. Este neconstitutional sa impui Parlamentului cum sa legifereze. Decizia normativa apartine, potrivit Constitutiei, Parlamentului, nu initiatorului unui proiect de lege.

‘Ar trebui sa se adopte criterii obiective pentru luarea si motivarea deciziilor cu privire la ridicarea imunitatii parlamentarilor si sa se asigure faptul ca imunitatea nu este folosita pentru a se evita cercetarea si urmarirea penala a infractiunilor de coruptie’.

Evaluarea parlamentara a cererii de incuviintare a arestarii unui senator sau deputat este o evaluare din punct de vedere politic si nu o analiza judiciara, care are criterii obiective. Senatul nu s-a opus cercetarii si urmaririi penale in nicio speta in care a fost parte a procedurii, cu o singura exceptie: atunci cand DNA a depasit linia rosie, incercand sa ancheteze oportunitatea unei decizii politice luata de un fost membru al Guvernului in exercitarea atributiilor sale, prin incalcarea principiului constitutional al separatiei puterilor in stat. In baza atributiilor si drepturilor sale, Senatul s-a opus in cateva imprejurari arestarii preventive a unor parlamentari, fara ca aceste refuzuri sa-i impiedice pe procurori sa-si continue urmarirea penala si sa finalizeze rechizitoriul.

Cat despre cerinta din Raport privind motivarea de catre Parlament a deciziilor sale, ea nu doar ca nu are suport constitutional sau legal, dar nici nu ar putea fi realizata tehnic. Ar insemna sa fie redactate sute de motivari pentru o singura decizie a Parlamentului. Fiecare parlamentar voteaza conform propriilor convingeri si da socoteala pentru votul sau doar in fata alegatorilor si nu in fata DNA, a Ministerului Public sau a Ministerului de Justitie.

‘Deciziile adoptate de Parlament cu privire la faptul de a permite sau nu organelor de urmarire penala sa ii trateze pe parlamentari ca pe niste cetateni obisnuiti sunt in continuare lipsite de criterii obiective’.Imunitatea parlamentara nu este o inventie romaneasca si nu e proprie doar Romaniei, ci tuturor statelor membre ale UE. Imunitatea ii deosebeste pe parlamentari de cetatenii obisnuiti in toata Europa, iar ea se refera in Romania doar la declaratiile politice.

Omisiuni ale Raportului

Pe langa critici neintemeiate, Raportul, care se doreste o analiza exhaustiva, are mari lacune, redate in continuare.

Raportul nu abordeaza cel mai important subiect care a preocupat Justitia in ultimul an: prezenta intr-un fel sau altul a unor ofiteri sau acoperiti intre magistrati, prezenta confirmata de fostul presedinte al Romaniei.

Raportul nu face referire la ‘scurgerea’ premeditata de la DNA catre presa a unor informatii din dosare aflate in faza de ancheta si nici la incalcarea flagranta a prezumtiei de nevinovatie si a dreptului la propria imagine de catre aceiasi procurori.

In timp ce Parlamentul, fostul prim-ministru si presedintele Senatului ‘sunt pusi la colt’, pentru ca ar fi afectat independenta Justitiei prin declaratii si nu manifesta respect pentru hotarari judecatoresti,in Raport nu se face nicio referire la atitudinea inacceptabila a procurorului-sef al DNA din Raportul de activitate al Directiei Nationale Anticoruptie prezentat public in 2015. Raportul DNA critica instantele de judecata, inclusiv iCCJ, pentru achitarea definitiva si irevocabila, dar nelegala si netemeinica dupa parerea DNA, a 128 de inculpati trimisi in judecata de DNA. Nici afirmatia presedintelui Romaniei, potrivit careia ‘Judecatorii din Brasov nu indeplinesc conditia de independenta si impartialitate’, nu apare in Raportul Comisiei Europene, dupa ce acestia i-au dat o decizie neconvenabila.

Sper ca opiniile exprimate in acest comunicat sa reprezinte punctul de pornire pentru o mai larga dezbatere publica la obiect si nepartizana”.

Sursa : www.agerpres.ro

LEAVE A REPLY