„Eu sunt un naționalist în cel mai bun sens al cuvântului, ce e rău în asta? Iubesc limba română și tradițiile acestui popor și lupt pentru păstrarea acestora! „

Într-un interviu acordat jurnalistului Mihai Gâdea, maestrul Tudor Gheorghe a vorbit despre viața lui în timpul comunismului. Atât în calitate de artist, cât și de fiu.

„Baconschi nu a văzut spectacolul dar…”

Prima parte a spectacolului este un omagiu pios, adus celor care s-au jertfit pentru ca eu să pot cânta și pentru tot ce am crezut noi.
Țipătul unei generații care a făcut Revoluția si a crezut când a luptat împotriva sistemului comunist. Generația care a vrut CEVA și nu s-a făcut ceva. Dar și țipătul tinerei generații care este debusolată. Care nu mai are incredere in potențialul creator al poporului român și iau calea pribegiei. „Degeaba”, din punct de vedere spiritual, educația nu e ceea ce ar fi trebuit să fie, de asta tânăra generație este debusolata.
Nu mai vreau să aud cuvântul „schimbare”, vreau să văd continuitate. Dacă s-a facut un lucru bun, trebuie să păstrăm acel lucru și să-l îmbunătățim.”

„Tata a făcut doctoratul pe la Gherla, pe la Aiud…”

Sunt nostalgic după comunism pentru că atunci când am trecut din clasa a VII-a în a VIII-a tatăl meu a fost 22 de ani condamnat politic? Iar eu, cele doua surori ale mele și mama cu 4 clase, am rămas pe drumuri. Sunt nostalgic pentru că în 1986 mi s-a interzis să intru singur pe scenă cu chitara?
Eram cu tata, ne-am întâlnit cu unul dintre torționarii lui. Era colonel, devenise maior, a dat să fugă, și tata m-a prezentat lui. „El este fiul meu, Tudor Gheorghe”. A amuțit. Tata a râs, iertându-l. De la el am moștenit capacitatea de a trece peste meschinării. Sunt târșit de asemenea lucruri.”

„Eu n-am coborât niciodată ștacheta actului artistic!”

„Am fost numit comunist pentru că nu am vrut să merg să cânt în Piața Universității, la Golaniadă, pentru că eu nu cant în aer liber. Eu ma duc într-o sală de spectacol, îmbrăcat în smoching și cant în fața unui public îmbrăcat elegant. Eu nu am coborât niciodată ștacheta actului artistic.”