Ne tragem din specia greşită.

De aici şi problemele noastre…

Încerc să nu reiau  tot ceea ce am scris de-a lungul anilor, deşi îmi va fi greu să nu repet două-trei lucruri, dar trebuie să încep aşa:

Crăpăm.

Ca indivizi, ca familii, ca popoare, ca specie.

Ăsta e adevărul pe care nu-l privim în față, condimentându-ne viața cu tot felul de ierburi, toate având doar rolul de a acoperi mirosul de hoit.

Ok, l-au acoperit, dar doar până-n ultima clipă, adică aia în care cu toții dăm cu botu’ de asfalt.

Şi pe urmă?

Nasol.

Rămân la părerea că principala noastră preocupare e fuga de realitate…

Oamenii n-au avut acces la poza mare, până de curând.

Am avut colegi de specie cu intuiții, dar au fost cazuri izolate. La unii a fost delir care s-a suprapus din bulan chior peste o realitate viitoare.

Milioane au profetit gherle si nimeni nu-i mai tine minte.

Random.

Nu şoaptă din Cer, nu vis cu Fecioara, nu lumină albastră.

Beție, dileală, prostie.

Random.

Nu şcoală prestigioasă, nu raționament valoros, nu geniu.

Dorința de a ului o duduie, nevoia de recunoaştere.

Random.

Ei bine, tehnologia pe care maimuțele din noi au ajuns să o stăpânească ne-a pus față în față cu un ecran de 98″, 8K, pe care rulează filmul pe care aş vrea eu să-l fac într-o zi şi care se numeşte “Who we are”.

Naşpa film.

E cu bărbați care omoară şi pârjolesc tot pentru a domina o zonă cu resurse, un grup, o tanti, care mint, fură, violează, torturează, chinuie animale şi sunt de meserie adulteri.

E cu femei care fără ca cineva să le întrebe se jură că-s virtuoase, doar că nu sunt, care si ele ar otrăvi două cvartale doar pentru ca progeniturile lor imbecile să aibă ultimul iPhone, care fură şi alea de rup locu’, neavând nicio apăsare pentru ce dezastru fac în viața altora.

Şi Bach?

Unde e Bach?

Nu e, că filmul din capu’ meu nu-i despre marginali, despre puțini, despre accidente.

E despre indivizii “medie ponderată”, tată, şi vă va arăta de ce am ajuns aici, în pragul extincției.

Că aici suntem.

In momentul ăsta îmi permit o scurtă paranteză şi îi rog pe nevaccinații care din noroc chior au scapat cu viață din Covid şi care ştiu ei sigur că şi încălzirea globală e vrăjeală să citească altceva, la altcineva.S-au priceput la virusologie, deşi nu ştiau formula apei, n-are rost să se priceapă şi la carbon si gaze cu efect de seră.

Mulțumesc.

Hai să-i dăm drumu’.

Aruncăm cinci milioane de tone de mâncare pe zi.

Asta înseamnă cinci miliarde de kilograme, adică mai mult decât ar fi suficient pentru ca toată populația Africii şi Asiei Pacifice să sufere de obezitate morbidă şi diabet.

I-ați văzut, deocamdată nu suferă, având colesterolul cam zero.

 Şi glicemia…

Aşa e la morții de foame.

Omorâm miliarde de ființe vii pe zi, de la gândaci şi până la balene.

Fabricăm 20 000 de peturi pe secundă!!!!

Băi, înțelegeți?

Le folosim între 5 şi 60 de minute în medie, după care le aruncăm, ele putând să reziste sute de ani.

Deci folosim un material obtinut costisitor si care are o uriaşă rezistenta in timp doar cateva minute, dupa care il aruncăm.

Tare, sau ce?

Reciclarea lui e improbabila si ineficienta, că la trei cicluri isi pierde proprietatile.

Aluminiul, însă, e reciclabil la infinit.La fel şi sticla.Ce alegem?Plasticul, evident!

Câtă inconştiență…

Suntem singura specie de pe planetă care produce gunoi.

Restul speciilor produc oportunități pentru alții şi trăiesc de pe urma materialelor reziduale ale altora.

Suntem nevrotici, nesiguri, fragili, idioti, fiind capabili să facem orice pentru recunoaştere.

Ştiți câte milioane au murit pentru ca nişte zeci de pitici şaşii, costelivi şi chei să le dea unor doamne chiloții jos?

Piticii erau prea macaci ca să se gândească la altă metodă de validare, doamnele erau prea cimpanzei ca să se ude şi la altceva decât la căpățâni tăiate.

Şi uite aşa au crăpat puhoaie de proşti, pentru tot felul de cauze închipuite, justificative, dar cu adevărat pentru nişte giboni cu piftie-n loc de creier şi cu boaşe mari.

Că despre boaşe a fost vorba.

Boaşele ne-au guvernat ca specie.Adică tupeul.Vestea proastă e că şi astăzi e tot despre tupeu.

Nu conduc cei mai deştepți, ci cei mai bogați, iar asta e cu adevărat dramatic.

Proşti norocoşi dau drive-ul societății, în loc să o  facă academicienii.De ce se întâmplă asta?

Hai, mă, că e simplu: restul proştilor ştiu că e mai uşor să dea norocul şi peste ei decât să ajungă academicieni, aşa că rezonează aspirațional cu ceea ce ar putea deveni, nu cu ceea ce ar fi imposibil să devină.

Are sens?

Cam are.
Dar să scurtez.

Indivizi ciudați cu resurse uriaşe încearcă o salvare a lumii.

Nu fiindcă au revelații filozofice, ci mai degrabă pentru ei.

Au şanse, cu atât mai mult cu cât cel mai bogat dintre ei s-a nimerit să fie în afara regulii, adică foarte deştept.

Şmecherii fac “lucrarea” aşa cum trebuie să o facă, adică apăsând butoanele la care cimpanzeii fac “mumos”: banana, biciul, pocnitoarea.

Nu stabilesc ei ordinea apăsării “clapelor”, că de chestia asta se ocupă tehnologia şi algoritmii, care vă cunosc ca pe copiii lor, dacă tot navigati pe net, dați check-in si trageti cu cardu’ peste tot.

Şi merge ceas, nimeni nu iese din model, că toți actorii sunt predictibili, puşi în insectar cu bold în cap.

Scopul supermanilor planetari e să devenim mai puțini, dar fără lagăre şi nucleare, să nu mai aruncăm papa, să nu mai ardem gaz şi benzină aiurea şi să nu mai consumăm ca nebunii.

Le poluăm lumea, pricepeți?

Pentru acțiunea asta n-au luat în calcul opțiunea cu dezbaterea publică ci au trecut direct la reeducarea speciei prin şir de crize.

Ce să-i faci?

Asta e.

“Diversitatea” nu produce copii, codurile şi carantinele au rezolvat gunoiul şi au dus la înjumătățirea cantităților de combustibili fosili consumate, iar când asta cu încuiatu’ în casă n-a mai ținut au rezolvat totul prin prețuri, adică făcându-le de trei ori mai mari, chestiune care a potolit avântul consumatorist.

Evident, era nevoie de un război, că prețurile trebuiau să crească din vina cuiva.

Check, check, check.

Se leagă?

Se leagă.

Şi uite aşa specia capătă o nouă şansă spre un viitor luminos, cu moartea economiei liniare şi înflorirea economiei circulare, cu schimbarea diferențiatorilor sociali, adică vei fi bou dacă etalezi ceasuri de mulți bani şi vei fi şmecher dacă te îmbraci simplu şi l-ai citit pe Goethe, dar şi viitorul ăsta va fi scurt, că după conştiința colectivă şi fuziunea cu tehnologia ne facem ceea ce orice altă specie s-ar face, atunci când renunță la vulnerabilități şi se apucă de învins eternitatea:cod binar.

Ups!

V-ați speriat?

E voia Domnului, dacă e să mă întrebați pe mine.

Ştiți că eu cred.

Cum, voia Lui cu finalul ăsta?

Păi nu ştim toți că mergem la El?

Ba da.

Şi chiar mergem.

Doar că aşa cred eu că e acolo, la El: cod binar.

Cătălin Beciu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here