Corporatismul e o pendulare continuă între frică şi lăcomie.
Şi politica, mai nou.
Când frica ține lăcomia în frâu, totul e ok.
Problemele lumii zilelor noastre vin din dispariția fricii.
Corporatistul şi politicianul iau cât suportă populația.
Niciun cent în plus.
Când oamenii fug la Brico după coase, greii descoperă brusc mila de amărâți şi răsfiră degetele.
În lumea de astăzi iau tot, fiindcă rețelele şi organizațiile cu suport online consistent i-au tras pe toți “neantreprenorii” pe un câmp izolat unde se urlă-n vânt.
Nemulțumiții îşi consumă acolo energia şi revolta, după care, storşi de vlagă, se întorc la galere.
Uită de coase, au senzația că au luptat suficient cu postarea de aseară.
V-a mirat puțin alăturarea politician-corporatist?N-ar trebui, că noțiunile se suprapun.
Oamenii politici ajung şmecheri prin prosteală.
Mai ştiți globalul #rezist?
Nu e nevoie de niciun efort în plus, iar cei care au preocuparea socială pe radar sunt considerați naivi, desincronizati, cu erori de programare.
Şi sunt lăsați în voia centripetei.
Ajunşi în poziții cheie, votații se uită la voi ca la o firmă.
Nu doar aici, ci în toată lumea.
Fac un plan de afaceri, în care identifică exact sursele de bani.
In business n-ar fi în stare, că cei mai mulți din politică nu pot trăi din muncă cinstită.
Sunt o idee cam proşti şi putori, dar au tupeu.
Mă rog…
Aici e mai simplu.
Cele mai accesibile sunt stipendiile pentru ei şi apropiați.
Rudele angajate reprezintă potențiale probleme viitoare care sunt rezolvate anticipat, fiindcă bânuțul le vine şi vor acumula suficient cât să nu mai sune la naşu’ pentru bani de rate la aspirator.
Check.
Naşii, însă, sunt cu totul altă poveste.
Ăştia trec direct la şpagă din lucrări publice, iar marjele mari sunt necesare pentru a colora ulterior ața albă, adică pentru a potoli servicii, procurori şi judecători, dar şi pentru perpetuarea la butonaşe, adică pentru partide.
În zona cu aer rarefiat e nevoie de bănuți şi pentru sistemele partenerilor strategici, care şi ăia susțin guverne tot pentru shaorma, în absolut toate coloniile.
Dar bucurați-vă, în inima marilor imperii e la fel, dar mai cu ştaif şi pe sume mai mari.
Jucători mai graşi, genți mai grele şi din piele.
Hai să scurtăm.
Pățiți tot ce acceptați să pățiți.
Nimic în plus.
Dacă lumea va muri, va fi din vina celor mulți, nu din vina procentului infim de hiene cinice.
Şi acum noapte bună, că ce să vă zic la 12 noaptea?
Bine, şi dimineața v-aş zice la fel…
Țucă, merci pentru frâna de mână.
M-ai redus la 10%, bro.
Dar ştii că ştiu cum să ți-o trag, nu?
A, securistu’ ăla mic de-i raporta lu’ Coldea e tot şef pe cocioc?
Ştiu că-ți place să te-ntreb…
