In weekend fetele vin acasă târziu.
Sau devreme.
E o nuanță…
Le aştept mereu, chestie care mă uzează incet, dar sigur.
Şi-aşa dormeam patru ore, n-a fost greu să mă învăț şi cu două-trei.
Asta e, o să treacă şi perioada asta.
Toate perioadele trec…
Aşa că scriu iar despre lume, pentru ambii cititori, că ce să fac la ora asta?
De două zile se moare mai puţin, planeta s-a mai liniştit, nu că potențialul nostru de a ne autodistruge s-ar fi diminuat.
E acelaşi de când ne-am ridicat în două picioare, atât că mijloacele sunt altele.
Ne omorâm între noi mai eficient, cam din orice.
Isteria şi pretextele pentru a face rău sunt constantele acestei lumi şi prin nu ştiu ce mecanisme reuşim să progresăm continuu, că totuşi niciodată lumea n-a trăit mai bine ca în zilele noastre şi niciodată nu s-a murit mai puțin, fiindcă nu poți compara mia de morți pe minut pe care am atins-o în puseele ambelor războaie mondiale cu cât se moare în confruntările zilelor noastre.
Două tabere.
Mereu ne împărțim în două: creştini şi musulmani, bogați şi săraci, deştepți şi proşti, fani Real şi fani Barça, occident şi orient, vaccinişti şi antivaccinişti, fani şi adversari ai Gretei, pro-americani şi pro-ruşi samd.
Toată logica de functionare a speciei e bazată pe validare şi adversitate, ca cineva să se bucure trebuie ca cineva să sufere.
A funcționat până acum, aşa am ajuns în punctul ăsta.De aici, însă, nu mai merge aşa.
Tehnologia ne face periculoşi pentru noi înşine, nu putem renunța la ea, va fi greu să supraviețuim cu ea.
Accesul la tehnologie va da posibilitatea de a face o nucleară unui număr important de idioți, va facilita dezvoltarea a numeroase centre informaționale specializate în înrobirea indivizilor prin predictibilitatea acțiunilor şi prin cunoaşterea a tot despre oricine, va determina acțiunile grupurilor largi şi, în final, ale umanității.
De vreo câțiva ani ne învârtim în cerc, consumăm fără măsură şi multiplicăm obiectivele personale fără a identifica un obiectiv general.
Adică n-avem un plan de specie.
Ce e cu noi, care e şmenul, cum ieşim din cursa de şoareci, pe unde e Dumnezeu, cu ce se ocupă El?
N-avem niciun răspuns, ceea ce e ciudat pentru nişte animale care au ajuns să înțeleagă Universul şi geneza lui, timp în care dau cu şuriu’ în gâtul porcilor, chestie pe care o considerăm obligatorie pentru sărbătorirea Naşterii Fiului.
Ciudat, zic…
Şi uşor primitiv.
V-am scris de mii de ori că e plan, că unii ne scot prin prosteală din paradigma asta.
Nu prea m-ați crezut.
Bine.
Îmi fac datoria şi vă spun din nou că lumea se schimbă fără ca oamenii să se prindă.
Ne mişcăm către un salt, către istorie sau conştiință post-biologică.
Din nou n-o să mă credeți.
V-am spus şi că Hăului nu-i pasă cum extinde conştiința, că vie sau tehnologie, dar şi că ăsta-i este obiectivul: să o extindă.
De ce o face?
Habar n-am.
Nu că sunt prost, că nu sunt.
Nici n-am cum, din Ploieşti fiind…Ideea e că peste o sută-două de ani civilizația asta se va împărți în două: cea biologică şi cea tehnologică.
Se vor bate?
Nu, că a doua nu va avea cu cine.
Şi da, doar a doua va dăinui.
Va fi ca-n Biblie.
Hai, nu vă mai supăr.
Mă opresc aici.
Şi noapte bună, că aia mică s-a întors…
Dar ce fac până la trei, când vine şi cea mare?
Ştiu!: Martin Sexton.
Doamne, cum cântă!
Ce va veni n-o să cânte niciodată aşa.
De fapt ce va veni n-o să cânte.
Nu se va mai cânta prea mult timp…
Şi asta, Doamne, e o pierdere, chiar şi pentru tine.
