Evoluția evenimentelor din Orientul Mijlociu confirmă tot mai mult ipoteza unei înțelegeri de culise, în care Washingtonul și Moscova și-au dat mâna peste capul tuturor celorlalți actori.

„Mama tuturor bătăliilor”. Așa a fost numită, în 2012, lupta pentru Alep, dintre rebeli și forțele guvernamentale siriene. O luptă care durează de patru ani, dar care abia în aceste zile a ajuns să-și merite numele.

Săptămâna trecută, aviația rusă a abătut iadul asupra orașului care a fost cândva mândria Levantului. Circa 300 de raiduri zilnic este cadența infernală a loviturilor aeriene ale Moscovei, la care participă inclusiv aparate Su-35, vârful de lance al aviației ruse, aduse special pentru această ofensivă, pe care mulți o consideră decisivă pentru soarta războiului din Siria.

La adăpostul acestei „umbrele de protecție”, forțele terestre siriene, sprijinite de trupe Hezbollah și de miliții șiite iraniene, au reușit să elibereze cea mai parte parte din oraș, tăind practic rebelilor (dar și populației civile) orice căi de comunicație și mai ales de aprovizionare.

Pe 4 februarie, Liz Sly, unul dintre cei mai avizați ziariști în problemele Orientului Mijlociu, publica în Washington Post un material al cărui titlu spune totul: „Rebelii sirieni sunt pe cale să piardă Alep și probabil întregul război”.

Ziarista americană subliniază că de aceste grupări de rebeli (foarte amestecate ca ideologie, de la presupuși moderați până jihadiști din Frontul Al-Nusra, aripa siriană a Al-Qaida) și-au legat Statele Unite și Occidentul speranțele unei răsturnări de la putere a regimului Bashar Al-Assad, printr-o mișcare revoluționară după tiparele „Primăverii arabe”, căreia îi mai căzuseră victime, între alții, Moammar Gaddafi în Libia sau Hosni Mubarak în Egipt.

O victorie a lui Assad la Alep ar însemna începutul sfârșitului pentru „tabăra revoluționară” și o înfrângere usturătoare pentru Occident, care singur s-a avântat în declarații belicoase, de „totul sau nimic” față de regimul sirian. Ar fi, în schimb, o victorie zdrobitoare pentru Iran și mai ales pentru Rusia, a cărei ofensivă lansată în septembrie trecut, a răsturnat soarta războiului

Într-adevăr, populația Siriei număra 22 de milioane înainte de război. Dintre aceștia, patru milioane au fugit din calea luptelor în afara granițelor, rămânând astfel 18 milioane.

Cinci milioane se află în regiunea Damascului, câte un milion în Homs și Hama, alte două milioane de oameni se găsesc în regiunea Latakia, toate controlate acum de regimul Assad. Dacă acestora li se vor adăuga și cele patru milioane din zona Alep, înseamnă că Assad va controla 13 din cele 18 milioane de persoane de pe teritoriul Siriei. Este greu de crezut că regiunile Idlib (1,5 milioane) și Deraa (un milion) ar mai putea rezista mult, mai ales în condițiile actualului curs al războiului.

La câteva zile după articolul din Washington Post, pe 8 februarie, este rândul redactorului șef al Deutsche Welle, Alexander Kudascheff, să publice un editorial intitulat: „Sfârșit de partidă în Siria?”

Sursa: www.evz.ro

LEAVE A REPLY