Acum două sute de ani nu aveam cartofi prăjiți, roșii, vinete, ardei, portocale, banane sau pepeni.
Adică mai încercau unii prin piețele bătrânului continent, dar nu prea le voia nimeni. Din America de Sud, Africa, Asia?
Bleaaah…
Mâncam fazan sau iepure, șmecherii vită sau porc și beam cu toții vin prost.
NY, Parisul și Londra erau focare de infecție.
Apa era cu blidu direct din râu sau din vreo fântână mică, plină de carcalaci.
Hârdăul se vărsa în spatele casei, așa că nimeni nu se mira că rațele miros a rahat.
Cea mai lungă călătorie era de trei ore pe jos sau o oră călare, până în satul sau târgul vecin, că aveai o fată măritată acolo și voiai să vezi dac-o bate ăla.
Erau războaie dese, din orice, care pentru amărâții de se târau pe burtă prin noroi erau mai mult un prilej de cunoaștere, o experiență necesară, că fără aia nu erai bărbat.
Doi dintr-o mie citeau, doi dintr-un milion scriau cărți.
Aurul, banii, animalele, lemnul, terenul și casa erau diferențiatorii sociali.
Toți credeau în Dumnezeu.
Birtul, bordelul, balul și circul erau singurele forme de divertisment.
Ok.
Acum o sută de ani aveam bulion, portocale și banane.
Mâncam porc și vită din măcelării, beam bere bună și vin prost.
În New York era cam ca acum, da’ mai mișto puțin, doar că n-aveau ecrane led peste tot, la Paris și Londra era mult mai mișto iar Ploieștiul avea toate clădirile în picioare.
Apa curgea pe conducte de plumb și oțel, canalizările erau sistematizate, satele trecuseră la fose săpate și puțuri aflate la minimum 50 de metri, că deja înțelegeam ce e contaminarea.
Rațele miroseau a rațe.
Cea mai lungă călătorie era împrejurul lumii, toți treceau oceanul dintr-o parte în alta, se zbura de colo-colo, trenurile împânzeau Europa și America.
Războaiele erau rare, dar devastatoare, mureau milioane de soldați și nimănui nu-i păsa.
Nouă sute dintr-o mie citeau, doi dintr-o mie scriau cărți.
Aproape toți credeau în Dumnezeu.Aurul, banii, prăvăliile, terenurile, casele, resursele și fabricile erau diferențiatorii sociali.
Birtul, bordelul, competițiile sportive, opiul, pariurile, evenimentele mondene, balul și circul erau singurele forme de divertisment.
Bine.
Acum avem fructul pasiunii, ananas și Coca Cola.
Mâncăm icre murdare, pufuleți Star, Nutella, iaurt cu fructe, vită argentiniană sau aripioare de la KFC, bem bere foarte bună și vin bun.
La NY, Paris și Londra e cum știți, iar la Ploiești e horror.
Apa curge pe conducte PPR, canalizarile sunt sistematizate si duc apele reziduale în stații de epurare.
Rațele miros normal, amândouă.
Restul au crăpat…
Cea mai lungă călătorie e până pe Marte, dar prin reprezentant tehnologic, că noi stăm pe canapea și urmărim totul de la distanță.
Războaiele sunt permanente, sofisticate, cu victime mult mai puține față de trecut, toate salvele de tun sunt televizate, dezbatute, mațele se pun pe ecran, duduile oftează și plâng, cu toții se împart în tabere de susținători ai uneia dintre armate. Nimeni nu rămâne pe dinafară, neimplicat emoțional, nedeținător al adevărului și al setului de soluții pentru pace durabilă și reconstrucție.
Doi dintr-o mie citesc, nouă sute dintr-o mie scriu cărți, cei mai mulți fără a citi și altceva decât propriile scrieri.
Sub jumătate cred pe bune în Dumnezeu.
Notorietatea, banii, mașina, silicoanele, pozele puse pe facebook și Instagram, ceasul, casa, barca, telefonul, cardurile de membru în cluburile de golf, polo sau orice altceva sunt diferențiatorii sociali.
Lumea însăși e o formă de divertisment, că a devenit un mixt compus din birt, bordel, droguri, sport, monden și circ, totul fiind expus pe ecrane led 8K.
Mda…
Peste o sută de ani vom avea hrană la tub.
Posibil și integral perfuzabilă.
Satisfacția dată de papilele gustative va fi înlocuită cu stimularea directă a centrilor cerebrali.
La NY, Paris și Londra va fi aer curat. La Ploiești va mirosi tot așa, că nu a trecut suficient de mult timp de când orașul s-a îmbibat cu benzen, ca o cârpă veche scăpată-n ligheanu’ cu petrosin.
Apa curge rar, cu program. E extrasă cu tehnologii noi din apele uzate și de aia miroase cum miroseau rațele acum trei sute de ani, adică a rahat.
Canalizări nu mai sunt, compostul e preluat automat de banda rulantă, apa extrasă se bea.
Ecologie pe pâine.
Ce e aia rață?
Cea mai lungă călătorie pentru săraci e la baie, bogații nu călătoresc deloc, că și-au permis fotoliu cu funcții multiple…
A, virtual călătorește toată lumea.
Foarte bogații au călătorit de tot și ne fac cu mâna din cloud, unde și-au cumpărat nemurirea și pachetul de senzații tari.
Războaie nu mai sunt, că n-are cine să participe, dar mai sunt gâlceve în hipernet. Riscante și alea, că dacă ești biruit nu mai ai credit două ore.
Dramatic…
Nu se mai scrie, nu se mai citește, dar se contribuie pe Wiki și se extrage informație.Lumea crede în Matrice.
Cloud-ul ocupat și pachetul de senzații sunt singurii diferențiatori sociali.
Totul e divertisment, acesta devenind unicul scop existențial.
Deci…
Peste două sute de ani nu va mai fi nimic, cu excepția Ploieștiului.
Da, va mirosi la fel.
Da, tot fără rațe…
A fost o introducere lungă, cu ușoare manifestări ale unui spirit ludic, dar care descrie un viitor posibil, ba chiar probabil.
Nu beți, nu fumați și sigur îl veți prinde.
Deși poate ar fi mai bine să beți și să fumați…
Trecem la treabă?
Hai.
Lumea s-a schimbat dramatic.
Nu ne place, ne facem că nu vedem, anxietatea e la cote ridicate, încrederea în viitor e sub nivelul mării.
Chiar și eu am amici care repetă în buclă, ca pe o mantră, că lumea o să-și revină, că va fi ca înainte, că simt sau observă ei niște chestii care le confirmă ipoteza asta.
Pe urmă invocă excepții, toți pe aceleași, cu aceleași cuvinte, că oamenii nu sunt vreo spumă de variații infinite, ci niște banali încadrabili în tipologii.
Cât ultimii “rezistenți” sunt prinși cu gestionarea iluziilor, cârciumile sunt goale pe la 9 seara și nici până atunci nu sunt pline (știu, știți voi trei pline ochi la NY, Londra și Mizil), tinerii cu bani stau în portbagaje de mașini scumpe, prin parcările pe lângă toate parcurile din lume, beau bere de la market și fumează mult, a apărut cultura cozii la Mc Donalds, de unde n-ai voie să lipsești în nicio seară, cinematografele dispar de tot, la fel și bibliotecile ori bisericile și, spre disperarea mea, dispare ultima manifestare mocnită a inteligenței noastre: zăcutul în fotoliu, cu ceva cărți pe lângă tine și muzică bună.
A apărut “viața viteză”, adică un fel de sumă de activități fără pauză între ele, un soi de psihoză, o dileală clăbucoasă, un concurs isteric între isterici care-și citesc reciproc niște liste cu obiective îndeplinite: tenis, yoga, poteci, vâsle, dansuri, ski, meditație nu știu de care, sărituri în cap cu cască, sărituri în cap fără cască etc.
Toate induse.
Induse?
De către cine?
Ei, vedeți?
Dacă îmi puneți întrebarea corectă…
Să vă explic.
Înainte de orice, sper să nu vă așteptați să citiți ce n-ați mai citit pe la mine.
Pot fi original, dar de maximum cinci ori pe zi.
Aș putea mult mai mult, dar sunt prins într-o relație conjugală care mă consumă.
În plus, iubirea e mișto, dar are consecințe.
Adică am copii.
Copile, de fapt.
“Do-o”.
Incerc să vă spun că o mare parte din creativitatea mea se duce pe explicații către cele trei făpturi din casă, așa că nu-mi rămâne cine știe ce și pentru voi.
Dar să revenim la ale noastre…
Necesitatea
Cred în Dumnezeu și în perfecțiunea Lui, deși cu noi n-a făcut chiar cea mai bună treabă.
Și Universul a fost creat tot cu ajutorul imperfecțiunii, că altfel materia rămânea decomplicată, neagregată în elemente și componentele rezultate ca urmare a dezechilibrului în NIMIC ar fi continuat sa se deplaseze cu viteză egală și să pastreze distanțe egale între ele și punctul “deflagraţiei”.
N-ar fi avut cine știe ce sens, nu-i așa?
Adică El a știut că imperfecțiunea este motorul Universului, în mic și în mare.
Imperfecțiunea a fost perfectă, practic.
Mă rog…
Deci nu suntem perfecți.
Asta n-ar fi grav, că nici delfinii nu sunt.
Dar noi suntem defecți rău.
Egoiști, perverși, sadici, ucigași, proști, închipuiți și psihotici ca printre colegii noștri de specie e greu să mai găsești prin galaxie.
De mii de ani ne împăŕtim în două tabere, instantaneu, oricare ar fi tema și totul se termină cu unii care mor.
Cu Iisus sau fără?Să moară sau să trăiască?
Să moară, au strigat cei mai mulți.
Profetul sau nu?
Da, să moară toți ceilalți!, au strigat fanii profetului.
Darius sau Temistocle?
Ce contează? Să moară cineva! Cât mai mulți!
Aetius și Theodoric l sau Attila?
Oricine!
Să curgă sânge!
Bonaparte sau Kutuzov?
Cui îi pasă, doar să se moară!
Germanii lui Hitler sau aliații?
Aici știu eu răspunsul: niciodată germanii, oricine ar fi aliații.
Așadar avem două istorii: una mare și una mică.
În aia mare sunt toți coioșii, mediocri și duși cu căpuțu, omorâtori de tot ce mișca, violatori, jefuitori, profanatori, toți eroi adulați de către cretinei aspiranți de prin părțile lor de lume, iar în istoria aia mică, academică, sunt toți “proștii” care de fapt contează, adică ăia care au inventat roata, racheta, antibioticul, insulina, satelitul, trenul, motorul, simfonia, pânza pictată, antirabicul sau reactorul nuclear.
Nu mă credeți?
Vă dovedesc imediat.
Ați auzit de generalul Patton, da?
Al Doilea Război Mondial, general, divizii de tancuri, filme despre el, poze, picturi, erou, da?
Ok.
Contribuție la rezultatul final, cam 6-8%.
Ochelariștii cu calviție care au inventat bomba atomică au contribuit la rezultatul războiului cam cu 65%.
Cum îi cheamă?
Exact, nimeni nu știe.
Mai e ceva neclar?
Felul în care ne alegem reperele, modelele și obiectivele e de vise rele.
Ne întrecem în aparențe și doar rareori în substanță.
Trăim accidental împreună, datorită unor mecanisme de adaptare bizare, dar de fapt trăim ùnii împotriva celorlalți.
Ura e constanta emoțională a acestei specii.Nu există nimic pe care să vă puteți baza mai mult.
Ne solidarizăm doar cu cei care-i urăsc cel mai mult pe cei pe care-i urâm cel mai mult.
City vs United, da?
De ce?
Cum sa urăști în halul ăla niște oameni doar pentru că au alt steag, alt cântec, altă echipă?
Cum să te omori cu unii de la nimic?
De unde balele alea, de unde pornirea, care e sensul, ce aduce asta lumii?Primitivism crâncen…
Nici hienele nu fac așa.
Alea se mușcă pentru hrană, pentru teritoriu.
Noi ne omorâm pentru o cupă din tablă de trompetă…
Nu vă imaginați câți dintre gingașii care trec pe lângă voi pe trotuar au potențial criminal ridicat.
Fiecare fibră a lor așteaptă o oportunitate…
Pe șleaurile astea am ajuns în fundătura asta.
Din lipsă de grijă, din lipsă de plan, din prostie, din primitivism, din agresivitate nejustificată, din nesiguranță, din nevoia de validare cu orice preț.
Acum suntem primitivi cu smartphone, adică mai periculoși ca oricând.
De când cu tehnologia și cu rețelele avem opinii, viziuni, certitudini și nicio nedumerire.
Știm tot.
Normal, de pe Google, predigerat, numai bun pentru creierul nostru.
Nu generalizez, firește.
Nu sunt toți vinovați.
Dar ăsta e punctul în care ne aflăm.
Că mă credeți sau nu, acum câteva sute de ani niște puternici s-au prins că poți conta oricând pe defectele oamenilor și rareori pe calitățile lor.
Și au stimulat manifestările defectelor pentru a controla mulțimile.
Le-a ieșit.
Ce n-au știut e că direcția impusă urma să aducă întreaga lume în pragul dispariției.
Astăzi, riscul de a crăpa cu toții e uriaș.
Am distrus cam tot, am stors planeta, am ras specii întregi, trăim în fum și printre gunoaie.
Moment în care au apărut alți puternici: zeii tehnologiei.
Care au vrut volanul omenirii și l-au obținut.
Oculta veche a murit.
Nici n-a știut ce a lovit-o.
Lupta scurtă dintre marii deținători de capital și deținătorii de tehnologie a fost, de fapt, un blitz-măcel.
Moșii miliardari au ajuns chelneri.
Lupii tineri le-au luat banii, puterea, le-au căpiat piețele, rutinele, le-au dat viața peste cap.
Doar Soros s-a mai luptat să trimită ceva hashtagi prin “teatre de operațiuni”, doar ca să arată că încă e relevant.
Nu e.
Google, Twitter și Facebook îl pot transforma într-un criminal căutat internațional într-o singură noapte.Banii lui și ai Davoșilor nu sunt în pernă, ci în niște servere.
Ale lui Bezos.
Moșul nu mai are informații de calitate, mijloace de răspuns, capacitate de plasare a informațiilor în piață sau banii ăstora.
E bătrân, sărac, irelevant, depăsit de istorie.
Și-așa singura lui invenție de top a fost soldatul civil, hashtagul, adică puștiul ăla extremist de ajungea în fața guvernului și dacă trăgeai în el iritai populația și cădea guvernul, dacă nu trăgeai în el intra în clădire și iarăși cădea guvernul.
Smart, dar asta n-avea cum să-l țină relevant un secol.
Plus că omu’ e cu capu’, adică psihotic.
Deci avem o nouă Ocultă.
Mult mai puternică decât cea veche.
Are toate guvernele din lume, că n-ai cum să fii politician votat dacă la prima căutare pe google te vede lumea în chiloți cu buline roz.
Dacă nu ești pe narativ, aia apare prima.
Restul faptelor bune sunt pe pagina opt.
Nu mergi pe cărarea Facebook?
Pa!
“Ati incalcat politica rețelei….block 30 de zile”.
Vă sună cunoscut?
Dacă ai guvernele, ai și armatele.
Ce să vezi, ăștia mai au și toți banii.
Am clarificat, da?
Ce problemă neașteptată ar mai fi e că dacă au tot ce am spus mai sus, au rămas fără un reper specific ocultei vechi: interesul.
Da, mă, ăstia nu au interese.
Au crezuri.
Și fix asta e chestia care mă sperie cel mai tare.
Ce mai știm?
Păi mai știm că vor să reeduce specia, că au fost foarte subtili până când au pus mâna pe toate pârghiile și că acum au dat drumul la turbine.
Cum făceau când erau subtili?
Îl mai știți pe Ţiriac?
Miliardarul ăla care se-mbracă fix ca pomu’ de Crăciun, cu pantofi ascuțiți, ciorapi întinși, ochelari de soare noaptea, ca să nu se vadă ridu’ de expresie, ceas de aur, batistă ca perdeaua de la Lido, curea din crocodil omorât cu mâna lui și cap de elefant răpus prin luptă dreaptă atârnat deasupra șemineului?
Da, ăla.
Acum uitați-vă la Musk.
Bluziță de treij’ de coco, în piciorușe niște Nike cu două numere mai mari, blugi negri de la Ross, n-are casă că doarme pe jos la el în firmă.
Bezos e și el tot pe cârpe negre (deși s-a spurcat la un yacht gigant) iar Țucă o arde pe gri, cu tot ce are pe el de vreo două sute de dolari.
La fel era si Jobs.
Vreo zece de-ăștia vă dau acum ora exactă.
Le-a intrat în cap că gata cu carbonul și cărnița și vă țin din criză în criză până vă lăsați de “viciile” astea două.
Pandemia v-a ținut în casă doi ani, până s-a curătat fumul de pe cer.
Acum vă vor ține în casă prețurile, astea crescând cică din cauza lui Putin, deși din niciun calcul făcut de unu’ sănătos la cap nu poate rezulta așa ceva.
Dar dacă rețelele zic, aproape toată planeta crede.
Și eu cred că e bine așa.
De ce să nu cred?
De ce să facem fum, de ce să chinuim animale?
Și-ați început iar să zburați, nebunilor!
Uite că brusc au început și problemele cu companiile aeriene.
Falimente, mii de curse anulate, circ.
E că vă gândiți de zece ori până vă luați un bilet?
Am ghicit!
De ce sunteți nesimțiți și insistați?
Chiar nu respectați eforturile companiei Meta, care cu niste ochelari banali o sa va plimbe moca prin tot universul?
Stați, bă, acasă!
Iar dacă nu pricepeți cu binișorul, poate ne trezim că din vina voastră, că sunteți grași și proști, mai cad vreo două avioane fix când deschide CNN ochișorii dimineața.
V-ați cam lăsa de zburat, o “peroadă”, cred.
Nu?
Și da, populația e cam multă.
Am mai transformat biserici în baruri, prin nordul Europei, că e cool așa, ca să nu mai fie mii de altare la care să vină proștii să se-nsoare.
Și să fie diversitate, curcubee peste tot, ca la Regina Angliei.
Curcubeele nu fac rău nimănui și mai temperează sporul natural.
Hai, mă, că o să fie bine.
Și mai pe lângă casă, da?
Și mai puțin cu munca.
Uite, nici firmele nu mai sunt vreo șmecherie, dacă nu le cheamă Apple.
Nu vedeți că nu mai sunt oameni care să lucreze?
Că veni vorba, sper că n-ați uitat ce v-am zis și anume că în viitor vor fi două feluri de companii, mari și late:
– multinaționale tech/construcții/industrie/agro,- firme la care patronii și familiile lor vor munci efectiv, fără angajați, că se va asigura un venit universal garantat tuturor și n-o să mai vrea niciun gras să lase NETFLIXUL și pufuleții pentru restaurantul vostru.
Deci viitorul apropiat e cu NETFLIX și HBO, cu mers la sală prin cartier, bicicletă, turism virtual și proteină din făină din lăcuste.
Fără avioane multe, fără turul Europei cu mașina.
Se schimbă diferențiatorii sociali, adică îți vor repeta la infinit pe aici că e de porc să ai BMW, dar esti cool cu trotinetă și cu friguț în casă.
Dacă ai aer condiționat o să-ți dea una Despa cu vopsea pe geam, cum dădeau anorexicele alea din Franța pe duduile care purtau blănuri.
În viitorul oarecum îndepărtat va fi cu fuziune om-tehnologie, după care doar cu tehnologie.
Punct în care se termină și viitorul.
Pare un plan bun, care place tuturor, că asta e singura explicație pentru care nimeni nu iese din casă.
Va fi cum ne dorim, cum ne luptăm să fie sau cum dormim pe noi să fie.
Incheiere
Aici v-aș scrie doar că mi-aș dori să fie altfel, să schimbăm direcția către insula potrivită, că e și o insulă pe care ne-am descurca.
Dar situația e extrem de complicată, fiindcă zeii tech au idei fixe, lucrează doar cu numere mari și nu dau nici două cepe degerate pe oamenii obișnuiți, deși cică pe ei vor să îi salveze, iar oamenii normali continuă să trăiască iresponsabil, egoist, prostește, distrugând totul în jurul lor.
Unii prin pârgii și ceilalți prin puterea mulțimii lor reprezintă forțe aproape egale.
Pe mâna oricăreia dintre părți am merge, dispărem.
Iar cei care văd calea de mijloc sunt puțini.
Cine să-i asculte, cu cine să facă masă critică?
Cum se spune în engleză “nasol”?
Shit?
