Fac parte din zona compusă din fete şi flăcăi care îşi plătesc fără mari suspine facturile la gaze, concediile ori geaca de blugi, ba chiar şi maşina ori casa.
Lume deşteaptă, nu?
Băi, nu neapărat.
Cei mai proşti dintre proştii pe care i-am cunoscut aveau bani sau funcții.
Cum aşa?
Nu trebuie să fii deştept ca să faci bani mulți?
Surpriză!, nu.
În 90% din cazuri trebuie doar să fii tenace (tenac, ar zice unii…) şi însetat de validare ieftină.
Dacă nu eşti campion la ceva, dacă nu poți cânta la pian sau scrie, dacă nu eşti inventator ori medic de top, asta e, simți că singurul tău diferențiator social e portofelul.
Şi pentru că tentația oamenilor e de a sublinia cu tuşe groase, îndeşi în el cât poți, în speranța că te remarcă cineva.
Pe urmă începi întrecerea cu alți portofelari şi o ții tot aşa…
Vei crăpa nefăcând nimic important în viață, după cinci căsnicii reuşite, întrebându-te care dintre neveste a fost cea mai proastă.
Îți spun eu ordinea: 4,2,3,1,5.
A patra s-a fript cel mai tare, a evaluat greşit, n-ai murit pe tura ei.
Nu ți-a mai suportat pielea şi mirosul de hodorog şi s-a cărat.
E că are sens?
Cam are.
Ce n-are, însă, e strânsul fără măsură.
V-am scris în a doua mea carte: semnul maturității depline e atunci când îți pui în acord aspirațiile cu nevoile fireşti.
Aşa că dacă nu depinde de tine soarta planetei şi faci mai mult decât îți trebuie, eşti doar un trist nesigur pe tine, având un unic argument validator: banii.
AdiCĂ CAm prost.
I-ați vāzut pe ăştia cum se premiază între ei şi cum se trec prin tot felul de top-uri?
Şi nu-i reține nimeni, că oamenii se uită tot după Clapton, Messi, Nole, adică după speciali pe bune!
Banali gonitori în cursa pentru locul întâi la „Cel mai bogat din cimitir”…
Mai uitați-vă, mă, pe cer!
Totul e departe…
Cătălin Beciu
