Aşa cum se vede el de la Ploieşti, deşi abia mă întorsei din cartierul nostru sudic şi sărac, ăl’ de-i zicem noi (la oha) Bucureşti, că orice mahala tre’ să aibă un nume.
Deci.
Zvonurile sunt adevărate: vine.
Ne prinde din urmă, cum îmi place mie să tot zic, cu atât mai mult cu cât cuantica ne dă frâu liber imaginației, făcându-ne să credem că într-o zi vom stăpâni şi timpul.
O să râdeți, dar se va întâmpla şi asta.Indiferent în ce formă vom fi, într-o zi…
Până atunci, însă, deschid masa cu un extras dintr-o discuție inteligentă pe care am avut-o astăzi cu nişte prieteni deştepți.
De data asta n-a participat Palada, despre care v-am mai spus că-i cel mai deştept în cap din agenda mea.
Ok, n-am discutat cu Palada, ci cu alții.
Minți iuți, băieți de băieți, prieteni buni.
La care unu’ zice: Moşule, mă deranjează prosteala, nu altceva.
E totul transparent, insultător, mă simt luat de prost.
Ok, am înţeles – i-am zis.
Dar e timpul să-ți mărturisesc ceva:
Băi, am vrut să o țin pentru mine…
Ştii?, m-au numit ăştia şeful Noii Oculte şi şi-au cerut scuze că au supărat atât de mulți deştepţi.
Mi-au mai zis că şirul ăsta de covizi, războaie, curcubee, ozenei, gripe ale maimuței şi cămilei i-a supărat şi pe ei, dar n-au avut alte idei pentru reeducarea speciei, pentru inhibarea consumului şi, în general, pentru prevenirea unui dezastru ecologic despre care ei cred ca proştii că o să ne pună-n cap în vreo treizeci de anişori.
Şi m-au rugat să te întreb si pe tine: TU CUM AI FACE?
Linişte.
Da, linişte.
Aşa că vă întreb acum pe voi, aştia mulţi care tot citiți ce elucubrez pe aici, mărturisindu-vă cu ocazia asta că nu-nțeleg exact de ce pierdeți timpul: Cum altfel ați face, mă?
Noroi la Polul Sud, noroi în Groenlanda, pe ăsta din urmă văzându-l cu ochii mei, de la vreo 3000 de metri, acum vreo trei-patru ani.
Cicluri!, urlă toți patiserii deveniți peste noapte climatologi, recalificați din virusologi, trecuți puţin şi prin geopolitică şi macroeconomie.
Cicluri, da?
Bine.
E că zăpezile din America vă dau vorbe la mână?
Cum, practic se răceşte?
Sigur.
Băi, ba nu.
De fapt se cam opreşte Gulf Streamu’, că e din ce în ce mai multă apă dulce la poli.
Şi stați că o să o ia razna şi Pacificul…
Ce se întâmplă dacă se opreşte ăla?
Crăpăm, aia se-ntâmplă.
Nu imediat, că ne va lua ceva timp să ne omorâm între noi, după nişte migrații ca-n Biblie.
Fiindcă în Irlanda -ţara aia de care vă tot zic că-i cea mai mişto din lume- temperaturile de 7°C iarna se vor transforma în -30°C iar alea de vara vor creşte de la 22°C la 45°C.
Zonele temperate -temelia agriculturii planetare- vor avea sase luni de ploaie continua, cu eroziuni dramatice, urmate de sase luni fără niciun strop de ploaie, că potopul se va muta la sud.
Deci uitati de agricultură, adică de pâine, cartofi, porumb şi tot ce mai depinde de asta, cum ar fi porcu’, vaca, găina şi Untold.
Nu vom rezista.
Planeta da, că pentru ea deranjul e mic.
A văzut şi mai rele.
Revenim la „cicluri”.
Cel mai scurt a avut 10200 de ani.
Iliescu vă poate spune că a fost nasol.
Nici n-aveai ce colectiviza, şedințe de partid nu se țineau, tovarăşii încă nu scriau…
„Ciclul” ăsta de acum a avut 40 de ani.
Băi, oricât de bou şi hater ai fi, n-ai cum să nu vezi că-i de la noi.
Am înțeles: natura umană, nevoia de apartenență, de validare, tre’ să ai şi tu opinii.
Bine, am prins-o.
Dar băi, o ții langa şi când riscul de a crăpa cu tot cu neamu’ tău e maxim?Ştii că asta e de psihiatru, da?
Bun.
Şi-atunci hai să facem o trecere în revistă.
Practic ne sinucidem, suntem o specie isterică, distructivă, uşor sadică, dependentă de validare ieftină, mai ales prin bani, ceafă de porc, şpriț, războaie, maşini şi secretare noi, că e mai greu să scrii ca Goethe, ăia ca el fiind şi ei dornici de validare, doar că de de-aia scumpă.
Am încheiat trecerea în revistă?
Şi-acum renunț eu la şefia Noii Oculte, compusă din nenorociți mincinoşi şi avizi de putere (ei având deja toată puterea, toți banii şi toate armele lumii, da’ nu ne luăm din asta) şi aranjez eu cu ăia să-l numească pe unul dintre voi în locul meu.
Şi te întreb pe tine, Mare Şef: ce-ai face, mă?
Te duci la ăia din India şi Filipine, din Congo şi din Mexic şi-i rogi frumos să nu mai arunce munți de peturi lângă bordeie, să nu mai meargă.cu pocnitorile alea cu motoare în doi timpi, să nu mai dea foc la cauciucuri?
Te duci la americani si canadieni şi îi rogi să meargă cu trenul electric şi să nu mai zboare ca idioții doar ca să pună pe facebook mai multe poze decât vecinul?
Îi rogi pe italieni şi pe englezi să nu-şi mai ia munți de țoale sau pe români să nu mai ia opt caserole cu mici din porci morți de cuțit în gât pentru un grătar la care vin doar trei invitați?
Vorbeşti cu cinci miliarde de disperați să nu mai arunce mâncarea şi să risipească apa, cu care şi celelalte trei miliarde ar putea scăpa de foame şi de mizerie?
Ok, vorbeşti.
Şi?
Crezi că ar merge?
N-ar merge, mă.
Şi-atunci?
Ce-ai face?
Iarăşi linişte?
Nici tu n-ai soluții?
Exact.
Păi de aia vin toate, fix cum îți spun.
Vei învăța să călătoreşti puțin, că animalele călătoresc doar când nu mai au apă şi hrană, nu când nu mai au poze fresh pentru wall, vei învăța să nu mai risipeşti, să stai mai mult cu haita, să te uiți mai mult la cer, să foloseşti tehnologia pentru a socializa virtual, să te şcolarizezi de pe canapea, să te mişti prin satul tău, fără maşină, pentru că e război, pentru că gazul e scump, pentru că vine gripa pitpalacului, ozeneu’, extraterestru’, doamna Turcan.
A, stai că e acelaşi lucru…
Deci vei învăța.
Pe bază de prosteală, evident.
Cu frică.
După care te va ajuta Musk să-ți descarci emoțiile în cloud, pe urmă conştiința, ca sa ai fuziune om-tehnologie ca la carte, după care o să-ți placă, vei vrea conştiință colectivă, pe urmă tehnologie cu conştiință şi conştiență şamd.Şi uite aşa vei afla şi că universul nu e mort şi viu ci conştient şi lipsit de conştiență (care nu e tot una cu conştiința), deci nu viața e importantă ci conştiența care poate fi şi doar tehnologie, şi dăi, şi dăi…
Nu e tare?
Ba e.
Poți evita asta, Mare Şef?
Ai tu vreo idee?
Nici acum?Atunci bine.
Până nu-ţi vine una bună de tot, viitorul va rămâne aşa, oricât ai înjura pe aici, oricâte descântece ai face.
Hai, Crăciun fericit!
A, ai tăiat porcu’?
Bravo!
Aşa e lăsat de la Dumnezeu, măi mamaie…
